Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) evidențiază faptul că purificarea exterioară se obține prin abluțiune și îmbăierea rituală și ea este una dintre condițiile obligatorii ale Rugăciunii. Rostirea expresiei „alhamdulillah” umple Talerul faptelor bune. Ea este o modalitate de a-L lăuda pe Allah Preaslăvitul și de a-L descrie cu Atributele perfecțiunii, iar atunci când va fi cântărită în Ziua Judecății va umple Talerul faptelor bune. A spune „Subhan Allah ual-hamdulillah” - presupune punerea lui Allah mai presus de orice lipsă sau deficiență și Îi atribuie Lui perfecțiunea deplină, care se cuvine de drept Nobleții Sale, și care, alături de dragostea exprimată față de El și lăudarea Sa - umple tot ceea ce se află între Cer și Pământ. „Rugăciunea este o lumină” pentru om în inima sa, pe fața sa, în mormântul său și în Ziua Judecății. „Milostenia este o dovadă” și un indiciu al sincerității credinței unui dreptcredincios și îl diferențiază pe un om sincer de unul ipocrit, ce se abține de la a face acte caritabile, pentru că nu crede în răsplata promisă pentru ele. „Răbdarea este strălucire”, prin oprirea de la exasperare și indignare, este o strălucire însoțită de căldură arzătoare, precum strălucirea Soarelui. Acest lucru se datorează faptului că răbdarea este dificilă și necesită o luptă împotriva propriului sine și abținerea de la poftele și dorințele proprii. Astfel, cel răbdător nu înceteză a fi luminat, călăuzit și îndrumat pe calea cea dreaptă. Răbdarea se manifestă prin respectarea poruncilor lui Allah, prin abținerea de la ceea ce El a făcut interzis și în suportarea încercărilor și diferitelor forme de greutăți din această viață lumească. „Coranul o mărturie, ce poate fi în favoarea ta", prin recitarea și punerea în practică a învățăturilor sale sau poate fi „(o mărturie) împotriva ta“, prin abandonarea lui, fie în punerea în practică, fie în recitare. Apoi, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a înștiințat că oamenii lucrează în moduri diferite și au anumite îndeletniciri și ei se trezesc din somn și ies din casele lor pentru a da curs diverselor lor activități. Unii dintre ei sunt fermi în ascultarea lui Allah și astfel se salvează de focul Iadului. Alții, în schimb, se abat de la aceasta și comit păcate, care îi distrug și îi duc în Iad.