Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ne înștiințează că Allah Preaslăvitul și Preaînaltul a spus că El a făcut asuprirea și nedreptatea interzise pentru Sine Însuși și, de asemenea, a făcut-o interzisă printre robii Săi; așadar oamenii nu trebuie să se asuprească și nici să se nedreptățească unii pe alții; Oamenii, în ansamblul lor, sunt rătăciți de la calea cea dreaptă, cu excepția acelora care sunt îndrumați și călăuziți de Allah; iar acela care cere călăuzirea de la Allah este îndrumat și călăuzit de către Acesta. Toți oamenii sunt în nevoie de Allah și dependenți de El în tot ceea ce îi privește; așadar, oricine cere de la Allah, El va împlini nevoia sa și îi va fi de ajuns. Ei păcătuiesc zi și noapte, iar Allah Preaînaltul le ascunde păcatele și le iartă atunci când robii Săi își cer iertare. Ei nu îi pot cauza niciun rău lui Allah și nici nu au puterea de a-I aduce vreun beneficiu. Dacă ei ar fi cu toții la fel de pioși precum inima celui mai evlavios om dintre ei, evlavia lor nu ar adăuga nimic stăpânirii lui Allah. Și dacă ar fi la fel de răi precum inima celui mai rău om dintre ei, răutatea și coruperea lor nu ar aduce niciun deficit stăpânirii Lui. Acest lucru se datorează faptului că ei sunt neputincioși și în nevoie de Allah. Ei au nevoie de El în orice împrejurare s-ar afla și în toate timpurile și locurile, în timp ce El este Cel Autosuficient și mai presus de orice nevoie; și că dacă ei s-ar stânge cu toții într-un singur loc, împreună, toți oamenii și djinii la un loc, de la primul și până ultimul dintre ei, și ar cere de la Allah și El ar da fiecăruia dintre ei ceea ce a cerut, acest lucru nu ar scădea cu nimic din ceea ce Îi aparține lui Allah, așa cum atunci când un ac este scufundat și apoi scos din mare; marea nu se diminuează cu nimic din această cauză; și acest lucru se datorează Autosuficienței perfecte a lui Allah Preaslăvitul. Și că Allah Preaslăvitul însemnează și socotește faptele robilor Săi și le dă lor răsplata deplină în Ziua Judecății. Astfel, acela care găsește o răsplată bună pentru faptele sale ar trebui să-L laude pe Allah pentru că l-a îndrumat către adorarea Sa, iar acela care găsește o răsplată rea pentru faptele sale, nu ar trebui să învinovățească pe nimeni altcineva, decât pe propriul sine care l-a împins la a face rău și l-a condus către pierdere.